Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD)

 

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare care afectează comportamentul oamenilor. Persoanele cu ADHD pot părea neliniștite, pot avea probleme de concentrare și pot acționa impulsiv.

Simptomele ADHD tind să fie observate la o vârstă fragedă și pot deveni mai vizibile atunci când circumstanțele unui copil se schimbă, cum ar fi atunci când începe școala.

Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate când copiii au între 3 și 7 ani, dar uneori sunt diagnosticați mai târziu în copilărie.

Uneori, ADHD nu a fost recunoscut când cineva era copil, iar acesta este diagnosticat mai târziu, ca adult.

Simptomele ADHD se ameliorează, de obicei, odată cu vârsta, dar mulți adulți care au fost diagnosticați cu această afecțiune la o vârstă fragedă continuă să aibă probleme.

Persoanele cu ADHD pot avea, de asemenea, probleme suplimentare, cum ar fi tulburările de somn și de anxietate.

Mulți copii trec prin faze în care sunt neliniștiți sau neatenți. Acest lucru este adesea complet normal și nu înseamnă neapărat că au ADHD.

Dar ar trebui să discutați despre preocupările dumneavoastră cu educatorul, învățătorul sau profesorul copilului dumneavoastră sau cu un medic de familie, dacă credeți că comportamentul lui poate fi diferit de cel al majorității copiilor de vârsta lui.

 

Simptome la copii și adolescenți

 

Simptomele ADHD la copii și adolescenți sunt bine definite și, de obicei, sunt vizibile înainte de vârsta de 6 ani. Acestea apar în mai multe situații, cum ar fi acasă și la școală.

Copiii pot avea simptome atât de inatenție, cât și de hiperactivitate și impulsivitate, sau pot predomina simptomele unuia dintre aceste tipuri.

​

Principalele semne ale inatenției sunt:

• atenția redusă și faptul că este ușor de distras

• face greșeli din neatenție - de exemplu, la temele școlare

• uită sau pierde lucruri

• incapacitatea de a se ține de sarcinile plictisitoare sau care necesită mult timp

• pare că nu este capabil să asculte sau să execute instrucțiuni

• schimbă constant activitatea sau sarcina

• are dificultăți în organizarea sarcinilor

 

Principalele semne ale hiperactivității și impulsivității sunt:

• imposibilitatea de a sta liniștit, în special în medii calme sau “plictisitoare”

• agitație constantă

• mișcări fizice excesive

• vorbire excesivă

• incapacitatea de a-și aștepta rândul

• acționează fără să se gândească la consecințe

• întrerupe conversațiile

• simțul pericolului este redus sau inexistent

 

Aceste simptome pot cauza probleme semnificative în viața unui copil, cum ar fi rezultate școlare slabe, interacțiune socială deficitară cu alți copii și adulți, și probleme cu disciplina.

 

Care sunt cauzele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)?

Cauza exactă a ADHD este necunoscută, dar s-a demonstrat că această afecțiune este ereditară.

Cercetările au identificat, de asemenea, o serie de posibile diferențe în creierul persoanelor cu ADHD în comparație cu cele care nu suferă de această afecțiune.

Alți factori sugerați ca având un rol potențial în ADHD includ:

• nașterea prematură (înainte de a 37-a săptămână de sarcină)

• greutate mică la naștere

• fumatul sau abuzul de alcool sau droguri în timpul sarcinii

ADHD poate apărea la persoane cu orice capacitate intelectuală, deși este mai frecvent asociată cu dificultățile de învățare.

 

Cum se tratează tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)

În cazul copiilor cu ADHD, deși nu există un tratament curativ, aceasta poate fi gestionată cu sprijin educațional adecvat, consiliere și sprijin pentru părinți și copiii afectați, alături de medicamente, dacă este necesar.

 

Îngrijirea unui copil cu ADHD poate fi o provocare, dar este important să vă amintiți că acesta nu-și poate controla în totalitate comportamentul.

Unele activități de zi cu zi ar putea fi mai dificile pentru dvs. și copilul dvs., inclusiv:

• să vă faceți copilul să doarmă noaptea

• să se pregătească la timp pentru școală

• ascultarea și executarea instrucțiunilor

• organizarea programului

• evenimente sociale

• cumpărăturile